Achetez des livres de Richard Wurmbrand

Vous pouvez acheter ces livres:
• Rue des Juifs
• La femme du Pasteur
• Si j’avais trois minutes
• Croire pourquoi

Prix 20 $ plus 10 $ de frais poste et de manutention, pour chacun de ces titres. Téléphonez au 450-967-7792

Faites un Don maintenant !

Vous pouvez effectuer un don de (minimum 20,00 $ s.v.p.) à l’Aide aux Églises Martyres en cliquant sur le bouton PayPal « Faire un don » ci-dessous.

Calendrier

septembre 2021
L M M J V S D
« Avr    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Veniţi să descoperiţi minunea !

În lumea de nelinişti şi frici în care evoluăm, este un miracol să te găseşti deodată, pe nepusă masă cum s-ar zice, într-un loc în care timpul a fost suspendat şi, odată cu el, toate angoasele care se lipesc de noi în fiecare clipită, în fiece colţ.

Şi pentru că suntem în luna august (încă oleacă de vară), când ne îndreptăm către sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, numele acestei mânăstiri, Acoperământul Maicii Domnului, e parcă un ghid care ne conduce spre aşezământul ei.

Am văzut zilele acestea la televiziune pe canalul D (Docu-D) o emisiune în care, plecând de la Arca Alianţei presupusă a fi ajuns în Etiopia de prin secolele 8-4 î.H., se trece acum la căutarea de către fizicieni cu aparate ultra sofisticate a celei mai infime particule zisă particula lui Dumnezeu sau bosonul lui Higgs a cărui descoperire conduce la premisa descrierii universului într-o teorie unificată, conform căreia electricitatea, magnetismul, lumina şi radioactivitatea ar fi –toate- manifestarea uneia şi aceleiaşi forţe în univers. Pentru verificarea matematică a unificării trebuie pornit de la principiul că particulele purtătoare de forţă nu au masă. Ori, cercetătorii afirmă că toate particulele de acest tip au masă. Higgs şi alţii au propus soluţionarea enigmei. Ei afirmă că îndată după momentul Big Bang, nici o particulă nu avea masă. Cînd universul s-a răcit, un câmp de forţe invizibil (câmpul lui Higgs) s-a format sincron cu particula asociată acestuia, bosonul lui Higgs. Câmpul este prezent în întregul cosmos şi prin intermediul acestui boson orice particulă interacţionând cu el, dobândeşte o masă. Masa bosonului lui Higgs nu era cunoscută. Fizicienii europeni au explorat existenţa acestei entităţi în instalaţia numită le grand collisionneur de hadrons. O instalaţie cu aparate extrtem de costisitoare (ni se arată printre altele tubul unuia lung de 25 km) la care zeci de savanţi îşi dedică viaţa acestor cercetări. Unii dintre ei cred că găsirea masei bosonului lui Higgs va duce către unificarea cunoaşterii universului. Alţii însă cred că chiar în prezenţa reuşitei, aceasta încă nu ar putea explica ceea ce este incognoscibil şi incomprehensibil.

De aceea unii încearcă să explice mai degrabă ceea ce nu este Dumnezeu, decât ceea ce este. Această metodă e o altă formă de cunoaştere prin negaţie, negaţia întregei cunoaşteri. „Însăşi conştiinţa că Dumnezeu nu poate fi nicidecum cunoscut reprezintă o cunoaştere”, spune părintele protopop Radu Roşcanu în cartea sa intitulată „Dumnezeu acest necunoscut”.

Dar lăsând la o parte caracterul sfânt, mistic al locului, mă grăbesc să vă spun că „locul”, destinaţia mea, suprafaţa de pe terra unde este infiripată mânăstirea aceasta, este mirific.

Nu pentru că sunt poet, ori poate tocmai de asta, aripioarele fluturaşului care zace în pieptul nostru, da, valvele inimii au început să bată toaca, de îndată ce am pus piciorul pe pământ. Mergi cu maşina pe drum şi deodată faci la dreapta, intri în pădure şi stop eşti

într-o oază de poveste.

Prin minte mi-a trecut Sfânta Vineri, care nu se vedea, în faţa unor căscioare de lemn, ca la munte, cu zeci de flori multicolore împrejur, cu crini roşii imperiali bătuţi cu boabe de onix, privind cu o imperială maiestate florile din jur şi în spatele tuturor pădurea, ca un zid de înprejmuire, de apărare contra oricăror duhuri rele.

Se află aici, în poieniţa asta, o biserică de lemn mică dar plină de credincioşi, cu covoare persane pe jos, cu cinci preoţi în faţa altarului printre care un episcop, Prea Sfinţia Sa Ioan Cassian de Vicina. Liturghia se celebrează în două limbi, franceză şi română.

In faţa bisericii o altă clădire din lemn, casa parohială a mânăstirii, descuiată, intri în ea ca la tine acasă, e deschisă oricărui vizitator. Are un lung culoar, bucătăria pe dreapta, sufrageria pe stânga (utilată cu o lungă masă pentru vreo două duzini de persoane) şi în fund salonul cu o mare bibliotecă (care se continuă şi în celelalte încăperi), fotolii, canapea şi un covor persan cu model Buhara (fratele Elie îmi explică modelul, cu multe forme octogonale rotunjite care simbolizează mersul apăsat al elefantului, adică amprenta tălpilor picioarelor lui greoaie). Model oriental.

O anexă construită în prelungirea casei parohiale, tot din lemn, totul este din lemn de pădure, adăposteşte chiliile monahilor şi încăperi pentru oaspeţii sacerdoţi ai mânăstirii situate pe ambele părţi ale unui lung şi luminos coridor. Oaspeţi mai ales, căci călugări sunt doar trei cu stareţul cu tot. Dar şi Prea Sfinţia Sa Episcopul vieţuieşte şi dânsul la mânăstire. Mai este şi o casă de oaspeţi, unde una sau două familii pot vieţui în reculegere la sfârşit de săptămână, participând la sfintele slujbe.

Stareţul, părintele igumen Cyrille (Bradette), a fost profesor şi are o maîtrise ès art en éducation la UQAM, cu un memoriu privind explicarea icoanelor reprezentând sărbătorile majore ale anului liturgic (care icoane se află înşirate pe catapeteasmă după rânduiala tradiţiei bizantine, deasupra porţilor sfinte ale iconostasului altarului. El este şi autorul cărţii De l’image à la ressemblance. (Icoanele celor 12 sărbători majore explicate exegetic).

Prea cuviosul Cyrille a fost investit în anul 2003 de către Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Nicolae al Bisericii Ortodoxe române al celor două Americi de sub oblăduirea Patriarhatului român, să înfiinţeze o mânăstire în Quebec. Astfel, el fondează în 2004 Comunitatea monastică a Acoperământului Maicii Domnului, care este prima mânăstire de călugări ortodocşi de limbă si cultură franceză în Quebec, la Wentworth, la nordul orăşelului Lachute.

Investiţia pentru ridicarea acestei mânăstiri cu anexele ei, provine din jertfa financiară a fondatorului ei, care şi-a învestit aici toate economiile şi însăşi casa personală.

La această mânăstire la care slujba e urmată de o agapă, nu se face chetă în timpul slujbei, şi nici pentru masă. Părintele Cyrille spune că el nu vinde Evanghelia.

Curăţenia perfectă impresionează şi aflu că e lucrul benevolilor. Mulţi au ajutat şi la construirea acestor lăcaşuri.

Mă aflu aici prin graţia părintelui Radu Roşcanu şi a soţiei sale, doamna preuteasă Stela, care m-au invitat să cunosc aceste minunate locuri şi oameni şi cărora le datorez bunăstarea şi înălţarea inimii mele către Creator.

Un singur regret am, că fiind atât de populată (erau francezi, libanezi, bulgari, ucrainieni şi mulţi români), n-am găsit ceasul de taină pentru a vorbi cu Dumnezeu. Eu nu sunt o credincioasă practicantă, mă duc rar la biserică, unii zic că-s de-a dreptul necredincioasă, (dar am văzut toate bisericile şi alte sfinte locaşuri din lume pe unde am trecut). Şi când mă duc mi-e dor să fiu singură cu Dumnezeu, să am linişte, să mă caut şi să mă regăsesc. M-am întâlnit deseori cu Dumnezeu pe crestele munţilor, acolo unde măreţia Creaţiei Sale te striveşte, te îngenunchează. Îl cinstesc prin tăcere pe Cel care nu poate fi cunoscut altfel decât prin ne-cunoaştere. Deşi sunt programată pe logică şi cunoaştere ştiinţifică, accept tainele. Cu această concluzie m-am întors acasă pe înserate, într-o simbioză perfectă cu exteriorul meu, ca atomul cu universul.

Mergeţi să descoperiţi cu ochii şi cu inima dvs.

LIVIA NEMŢEANU

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>